Întrebări frecvente despre dreptul familiei în Columbia Britanică | Partea 1

Să se căsătorească în British Columbia, obțineți o licență de căsătorie prin aplicarea în persoană cu viitorul soț la un emitent local de licență de căsătorie. Trebuie să furnizați un act de identitate, să plătiți o taxă și să furnizați detalii personale. După căsătorie, înregistrați-vă uniunea și luați în considerare schimbarea numelui, dacă doriți.

Pregătirea pentru separare implică un inventar atent al proprietăților, datoriilor și bunurilor familiei. Este esențial să știți ce aparține cui și natura oricăror datorii, pentru proceduri legale fără probleme în viitor.

Verificați-vă starea de divorț contactând registrul de familie al tribunalului de inițiere sau Registrul central al procedurilor de divorț din Ottawa, mai ales dacă sunteți despărțiți pentru o lungă perioadă de timp.

Pentru a divorța în Canada, depuneți o procedură la Curtea Supremă din Columbia Britanică. Aceasta implică trimiterea unei notificări de revendicare a familiei și, eventual, alte documente legate de copii, sprijin și bunuri.

După finalizarea divorțului, solicitați un certificat de divorț la grefa Curții Supreme. Acest certificat servește drept dovadă legală a divorțului dumneavoastră.

În Canada, părinții biologici sunt obligați să plătească întreținere pentru copii. Evitarea acestei obligații este posibilă numai în condițiile unor excepții legale specifice, cum ar fi deținerea de custodie majoritară sau timp egal pentru părinți cu venituri egale.

Obligațiile de întreținere pentru soț pot fi atenuate sau evitate prin semnarea unui acord de conviețuire sau căsătorie care include o renunțare pentru cererile de întreținere a soțului.

Împărțirea bunurilor pentru cuplurile căsătorite sau conviețuitoare poate fi modificată printr-un acord prenupțial. Aceasta include provizioane pentru proprietăți și datorii dobândite în timpul relației.

Inițiază negocieri alegând un moment potrivit și promovând o atmosferă de cooperare. Dacă discuțiile directe eșuează, luați în considerare medierea sau asistența juridică.

Începeți medierea prin acordul reciproc asupra procesului și angajarea unui mediator instruit. Medierea poate oferi o cale mai puțin contradictorie pentru soluționarea disputelor.

Procesul de colaborare necesită consimțământul reciproc și implică angajarea de avocați formați în acest domeniu. Este o metodă de cooperare care se concentrează pe negociere și rezolvarea problemelor.

Inițiați arbitrajul convenind cu soțul/soția dumneavoastră să rezolve disputele prin acest proces privat și obligatoriu. Alegeți un arbitru calificat pentru a supraveghea procedurile.

În situații de parenting cu conflicte mari sau complexe, luați în considerare angajarea unui coordonator parental. Acest profesionist poate fi angajat de comun acord sau prin ordin judecătoresc pentru a ajuta la luarea deciziilor parentale.

Acordurile de drept al familiei, inclusiv acordurile de conviețuire, căsătorie și separare, se încheie prin semnare în prezența unui martor care nu este parte.

Modificarea unui acord de drept al familiei prin consimțământ reciproc, formalizat într-un nou document care specifică modificările aduse acordului inițial.

Depuneți acordul de drept al familiei la Curtea Provincială sau Curtea Supremă. Acest lucru face ca acordul să fie executoriu ca hotărâre judecătorească, deosebit de util pentru executarea sprijinului.

Găsiți-vă fostul în scopuri legale, folosind servicii profesionale, cum ar fi urmăritori de ignorare, anchetatori privați sau prin resurse publice, cum ar fi Programul de asigurare a întreținerii familiei.

Începeți o acțiune în dreptul familiei la Curtea Provincială prin depunerea unei Cereri pentru a obține o ordonanță. Această instanță se ocupă de chestiuni legate de tutelă, aranjamente parentale și probleme de sprijin.

Inițiați o acțiune în dreptul familiei la Curtea Supremă prin depunerea unei notificări de revendicare a familiei. Acest lucru este necesar pentru chestiuni care implică proprietăți, datorii și divorț.

Aplicați pentru a renunța la taxele de depunere prin demonstrarea incapacității financiare. Aceasta implică depunerea unei cereri și a unei declarații pe răspundere la instanță.

Notificarea personală a documentelor juridice trebuie să fie efectuată de o altă persoană decât o parte în caz, de obicei un server de proces, pentru a asigura validitatea.

Dacă comunicarea directă nu este posibilă, solicitați permisiunea instanței pentru comunicarea substituită. Acest lucru ar putea implica metode precum postarea de anunțuri în locuri publice sau utilizarea reclamelor media.

Pentru a modifica pledoarii, cum ar fi Notificarea de revendicare a familiei, respectați Regula 8-1 din Regulile de familie ale Curții Supreme. Modificările trebuie să fie marcate clar, de obicei subliniate cu cerneală roșie. Amendamentele înainte de avizul de judecată sunt mai simple; dincolo de aceasta, este necesar acordul celeilalte părți sau permisiunea instanței. După modificare, depuneți actul în instanță și comunicați celeilalte părți în termen de șapte zile.

Pentru a întrerupe o procedură la Curtea Supremă, reclamantul trebuie să depună o Notificare de întrerupere în Formularul F39 și să o transmită tuturor părților implicate. Rețineți că întreruperea unui caz poate duce la pretenții pentru cheltuieli de judecată din partea pârâtului.

Răspundeți la o cerere de obținere a unei comenzi depunând un răspuns în termen de 30 de zile de la comunicare. Răspunsul trebuie să abordeze acordul sau dezacordul cu revendicările solicitantului. Dacă cererea implică întreținerea copilului sau a soțului, trimiteți și o situație financiară.

La primirea unei notificări de revendicare familială, răspundeți prin depunerea unui răspuns la cererea de familie și, dacă aveți propriile cereri, o cerere reconvențională în termen de 30 de zile. Aceste formulare trebuie depuse la grefa instanței unde a fost depusă Notificarea de revendicare familială.

O declarație pe propria răspundere este o declarație sub jurământ de fapte cunoscute personal de dvs. Ar trebui să fie scris clar, detaliind faptele relevante în paragrafe numerotate. Asigurați-vă că fiecare pagină, inclusiv exponatele, este numerotată. Odată finalizat, trebuie să fie legalizat. Este, de asemenea, esențial să faceți copii pentru înaintarea în instanță și notificarea celeilalte părți.

Declarațiile pe propria răspundere suplimentare sunt folosite pentru a adăuga dovezile deja prezentate în declarațiile pe propria răspundere anterioare. Asigurați-vă că numerotarea o reflectă ca o declarație pe propria răspundere ulterioară și faceți referire la declarațiile pe propria răspundere anterioare pentru claritate. Ca și originalul, acesta trebuie să fie legalizat și copiile distribuite corespunzător.